La 35 de ani de la Revoluție, dosarul crimelor din acele zile zace în justiție

Getting your Trinity Audio player ready...

La 35 de ani de la Revoluție, adevărul despre crimele din 1989 rămâne departe – Dosarul Revoluției, între amânări și lipsa responsabilității

Revoluția Română din 1989, care a marcat sfârșitul regimului comunist, continuă să fie un capitol deschis în istoria recentă a României, din cauza lipsei de claritate juridică și a responsabilizării celor implicați. La 35 de ani de la acele evenimente dramatice, în care 5.205 români au devenit victime – 1.166 morți și 4.089 răniți – justiția română încă nu a oferit un răspuns complet cu privire la vinovați.

Dosarul Revoluției, considerat unul dintre cele mai complexe cazuri juridice din istoria post-decembristă, a fost retrimis în septembrie 2024 de Înalta Curte de Casație și Justiție la Parchetul Militar pentru refacerea rechizitoriului, după patru ani de amânări din cauza problemelor procedurale.

Prima trimitere în judecată a avut loc în aprilie 2019, când procurorii Secției Militare din Parchetul General au acuzat oficial pe fostul președinte Ion Iliescu, fostul viceprim-ministru Gelu Voican Voiculescu și fostul comandant al Aviației Militare, Iosif Rus, de infracțiuni contra umanității. Totuși, în 2021 și 2024, instanțele au decis că rechizitoriul conține nereguli și au cerut refacerea anchetei.

În septembrie 2024, Înalta Curte a stabilit că Parchetul Militar nu a rectificat deficiențele din rechizitoriu și a returnat dosarul pentru a fi refăcut. Decizia este doar un alt episod într-un proces de lungă durată, în care victimele și familiile acestora continuă să aștepte dreptate.

Primele anchete privind crimele Revoluției au fost inițiate în anii 1990, când mai mulți lideri comuniști, inclusiv Tudor Postelnicu, Iulian Vlad și Ion Dincă, au fost condamnați la pedepse cu închisoarea, însă au fost eliberați înainte de executarea completă a sentințelor. În anii 2000, generalii Mihai Chițac și Victor Atanasie Stănculescu au fost condamnați pentru reprimarea manifestațiilor de la Timișoara, dar și ei au fost eliberați înainte de ispășirea integrală a pedepsei.

Din cele peste 4.500 de dosare deschise după 1989, doar 112 au fost trimise în judecată, iar cele mai importante cazuri rămân încă nerezolvate.

Conform ultimului rechizitoriu întocmit de Parchetul Militar, Ion Iliescu, Gelu Voican Voiculescu și Iosif Rus sunt acuzați că, în perioada 22-30 decembrie 1989, au orchestrat o amplă operațiune de inducere în eroare a opiniei publice pentru a obține legitimitatea puterii politice. Aceasta a generat psihoza terorismului, cauzatoare de focuri fratricide, soldate cu 857 de decese și peste 2.300 de răniți.

Acțiunile acestora au fost descrise ca „unice în istoria națională” și au avut un impact major asupra unei părți semnificative a populației civile.

Andrei Ursu, fost director științific al Institutului Revoluției Române, a catalogat situația actuală drept „un moment de răscruce” în lupta pentru adevăr și dreptate. Acesta a atras atenția că dosarul Revoluției reflectă nu doar un eșec juridic, ci și o responsabilitate istorică. „Aceste crime ne privesc pe noi și generațiile viitoare. Este esențial să aflăm adevărul și să ne asigurăm că astfel de atrocități nu se vor mai repeta”, a subliniat Ursu.

Acesta a evidențiat că tergiversarea anchetei subminează încrederea în statul de drept și în instituțiile democratice ale României.

La 35 de ani de la Revoluție, Dosarul Revoluției rămâne simbolul unei justiții incomplete. Victimele și familiile acestora continuă să aștepte dreptate, în timp ce România este chemată să înfrunte trecutul său pentru a clădi un viitor bazat pe adevăr și responsabilitate. Justiția rămâne însă datoare generațiilor trecute și viitoare, iar aflarea adevărului despre crimele din 1989 este mai necesară ca oricând.